Jack Graham
Dacă nu fac ceea ce am înţeles că mă cheamă Dumnezeu să fac, atunci nu-mi împlinesc scopul pentru care trăiesc.
Ca băiat, Jack Graham l-a idolatrizat pe tatăl său. Acesta era puternic, rezistent, îşi întreţinea familia şi era protector, iar Jack dorea să fie ca el. Pentru Jack, tatăl său a fost mai mult decât un tată. El i-a fost un adevărat prieten, cu care a dezvoltat o relaţie despre care credea că va dura pentru totdeauna. Realitatea este că nu cunoşti ce este viaţa, atâta vreme cât viaţa altei persoane este atât de strâns legată de a ta. Uneori, o legătură poate fi atât de puternică încât, ruperea ei pare imposibilă.
Dar, ce faci atunci când calea se întunecă, iar drumul este sinuos? Dacă ai fost obişnuit cu o voce care te-a călăuzit, iar acum te-a părăsit şi este o linişte totală, afectată doar de ecouri din trecut, cum să mai înaintezi fără a avea acest sprijin ?
Acestea erau întrebările care treceau prin mintea lui Jack, atunci când tragedia a lovit. Tatăl său a fost o victimă a violenţei, iar familia sa a rămas fără conducerea unui bărbat care să-i asigure stabilitate, mama sa a rămas fără soţ, iar el a rămas fără tată şi prieten. Cu toate aceastea, Dumnezeu a fost prezent şi în durere. De aceea, zilele negre au devenit luminoase şi scopul lui Jack pentru viaţă a devenit tot mai clar. Faţă de felul cum era înainte, a devenit mult mai dedicat pentru viaţă şi a crescut ajungând bărbatul pe care l-a admirat totdeauna în persoana tatălui său.